Constantin Esarcu

Constantin Esarcu
Diplomatul Constantin Esarcu
Date personale
Născut	5 noiembrie 1836 București, Țara Românească
Decedat	8 iunie 1898, (62 de ani) Govora, Regatul României
Cetățenie	România
Ocupație	naturalist, medic, pedagog, diplomat, politician
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Educație	Sorbona
Alma mater	Universitatea din București
Membru corespondent al Academiei Române
Modifică date / text

Constantin Esarcu (n. 5 noiembrie 1836, București, Țara Românească – d. 8 iunie 1898, Govora, Mihăești, Vâlcea, România) a fost naturalist, medic, pedagog, diplomat și om politic, membru corespondent (din 1884) al Academiei Române. A absolvit Institutul Monti și Colegiul „Sfântul Sava” din București. La Paris a studiat științele naturale, iar licența în această disciplină a obținut-o în 1859 la Sorbona. În 1864 și-a luat doctoratul în medicină.

A fost unul dintre cei mai ferventi inițiatori și susținători ai acțiunilor culturale de la acea vreme, contribuind la înființarea mai multor societăți ("Ateneul Roman", "Societatea Amicilor Instrucțiunii", "Filarmonica").^[1]

Biografie

În mai 1870 este numit director în Departamentul Cultelor. În perioada 1871-1873 a făcut parte din comitetul de conducere a Teatrului Național. La 25 februarie 1873 lansează propunerea de constituire a edificiului Ateneului Român și inițiază alături de Vasile A. Urechia și Nicolae Kretzulescu (Cretzulescu) campania "Dați un leu pentru Ateneu" (s-au pus în vânzare 500.000 de bilete loterie în valoare de 1 leu). În luna noiembrie 1873 este numit agent diplomatic la Roma. În această calitate a făcut publice numeroase documente, din arhivele orașelor Veneția, Milano, Florența sau Roma, referitoare la istoria românilor. Esarcu a donat Academiei Române un exemplar din Codex Bandinus, document de seamă pentru istoria catolicilor din Moldova.

A fost membru al Partidului Liberal-Conservator, pe care l-a reprezentat în calitate de senator în Parlamentul României. A deținut funcția de ministru al Afacerilor Străine (21 februarie - 26 noiembrie 1891). După o nouă perioadă (noiembrie 1891 - februarie 1893) petrecută la Roma, în calitate de Trimis Extraordinar și ministru Plenipotențiar, intră în rândurile dizidenței „drapeliste”. A lăsat moștenire întreaga sa avere Ateneului Român.^[2]

Note

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – E
• Biografie